Ciufii de pădure s-au mutat la bloc

La sfârșit de an m-am întâlnit cu un prieten din copilărie care stă la bloc, la 5 minute distanță de casa mea. În timp ce vorbeam, și-a amintit că mie îmi plac păsările sălbatice. Mi-a spus că într-o dimineață a văzut în pomul din fața ferestrei lui vreo 6 cârpe… A chemat-o pe soția lui și când s-au dumirit despre ce e vorba, și-au dat seama că erau bufnițe. Mi le-a descris și am identificat imediat specia – ciufi de pădure (Asio otus).

Știam că pe timp de iarnă ciufii formează aglomerări (roost în eng.) de 5-40 de exemplare în interiorul localității, în zone cu arbori rășinoși și foioși feriți de vânt și cu surse de hrană în zonă, în mod special de rozătoare – hrana preferată a ciufilor. De asemenea, știam de existența unor aglomerării de ciufi din apropiere de București și de o aglomerație din parcul Politehnicii dar, până acum, nu avusesem ocazia să văd ciufi chiar în interiorul unui oraș așa de mare cum este Bucureștiul, între blocuri, în apropiere de ferestrele oamenilor.

Așa că mi-am luat aparatul de fotografiat și m-am dus să-i văd. Erau risipiți câte 2-3 în mai mulți arbori de tei, tuia, molid și salcie, în total am numărat 17 exemplare pe o suprafață de câțiva zeci de metri pătrați. Erau incredibili, nu erau sperioși și am aflat că era deja al doilea an în care se strângeau aici.

Între timp, mergând la Moara Domnească pentru a efectua niște observații, m-am întâlnit cu un inginer care observă de 29 de ani, în fiecare an consecutiv, cum se strâng între 5 și 15 exemplare de ciuf de pădure în arborii din grădina lui. Cel puțin de 29 de ani știe el de prezența lor în zonă, practic de când s-a mutat acolo, dar este posibil să fie de și mai mult timp.

Am fost să-i fotografiez și după ce a căzut prima zăpadă din anul 2016.

Când am fost să-i fotografiez ultima dată, m-am întâlnit cu niște doamne care nu erau deranjate de prezența lor, dar aveau o mică dilemă vis-a-vis de superstițiile legate de bufințe. Mi-au spus de moarte și despre alte rele care le atrag… Le-am întrebat dacă în ultimii doi ani s-au întâmplat fenomene negative și supranaturale și bineînțeles că mi-au răspuns că nu.

Ingluvie de ciuf de pădure (Asio otus)

Am încercat să  le explic fenomenul pentru care s-au strâns acolo și mai ales să le explic că este o binecuvântare că le au în zonă. Ciufii de pădure consumă în mod special rozătoare mici cum sunt șoarecii și șobolanii. Se știe că păsările răpitoare de noapte controlează lanțul trofic al rozătoarelor mici. Le-am arătat niște ingluvii și le-am explicat cum cercetătorii pe baza ingluviilor pot să identifice speciile de animale cu care s-au hrănit. Nu știu cât au înteles, dar sper să înțeleagă că e de bine și nu de rău.

Apropo de ingluvii, spre exemplu Laiu (2010) a observat că ciufii din localitatea Amara, jud. Ialomița în anul 1991 s-au hrănit cu următoarele viețuitoare: Crocidura suaveolens (chițcan) 2,14%; Microtus arvalis (șoarece de câmp) 41,03%; Apodemus sylvaticus (șoarece de pădure) 4,27%; Apodemus agrarius (șobolan de câmp) 0,43%; Mus musculus (șoarece de casă) 50,85%, Fringilla coelebs (cinteză) 0,43%, Passer domesticus (vrabie de casă) 0,85%. Tot Laiu (2010) susține că în București ciuful de pădure consumă și Rattus rattus (șobolan negru) și Rattus norvegicus (șobolan de casă/cenușiu). Mebs și Scherzinger (2006) afirmă că 95% din hrana ciufilor de pădure este compusă din rozătoare și 5% din păsări mici.

Prin urmare, ciufii de pădure (Asio otus) ne scapă de o grijă, făcând economie cu deratizarea, iar în același timp sunt și foarte simpatici, dând viață grădinilor. Dacă nu mă credeți, uitați-vă la clipul pe care l-am făcut la ultima vizită.

Viața sălbatică poate să existe chiar și între blocuri, poți să vezi viața sălbatică chiar din balconul tău. Ca să vă arăt că se poate, am găsit un articol scris de Adevărul despre o grădină între blocuri, îngrijită de un naturalist. În articol veți găsi și ciufii de pădure care se adăpostesc în această oază dintre blocuri.

Nu vreau să te țin din treabă, probabil că ai mult de lucru în grădina din fața blocului. N-ar fi rău să începi să plantezi diferite specii de arbori autohtoni (tei, brad, molid, stejar, salcie, mesteacăn) și poate într-o zi te vei trezi ca prietenul meu cu niște ciufi chiar la fereastră, multumindu-ți în felul lor. Adică scăpându-te de șoareci și șobolani.

Astfel de grădini pot să fie cele mai bune ”laboratoare” pentru educație, indiferent de vârstă. Împreună cu Mimi de la Clubul Morișca, am mers într-o zi cu copiii unor prieteni să vadă ”bufnițe vii”, am scris cu ghilimele pentru că nu le venea să creadă că sunt vii.

Nu uita, păsările răpitoare de noapte sunt cea mai bună ”firmă” de deratizare. Apropo, raticidele sunt cea mai mare amenințare pentru răpitoarele de zi și de noapte. Așa că apelează la raticide cu precauție. Îți recomand cea mai ecologică și cea mai bună metodă – capcanele pentru rozătoare. Astfel te asiguri că rozătoarele otravite nu ajung la rândul lor să otrăvească prădătorii naturali.

Nu știu cât de mult îți plac ție bufnițele, dar eu le iubesc.

La multe specii în grădină!

Bibliografie despre ingluvii:

  1. Laiu, L., 2010 – Cercetări privind rolul păsărilor de pradă de noapte (AVES: STRIGIFORMES) în protecția unor agroecosisteme. Teză de doctorat, Univ. de Științe Agronomice și Medicină Veterinară, București, Facultatea de agricultură.
  2. Mebs, T., Scherzinger, W., 2006 – Rapaces nocturnes, de France et d’Europe. MKT Print, Ljubljana.
Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s